Cod deontologic al Notarilor Publici din
Romania, adoptat la cel de al III-lea Congres al Uniunii Naționale a
Notarilor Publici din Romania, 2001
CAPITOLUL I - DEONTOLOGIA NOTARIALĂ.PRINCIPII
Art. 1. (1) Codul deontologic
al notarului public cuprinde norme de conduită morală și profesională,
care contribuie la consolidarea unor raporturi sociale si profesionale corespunzătoare
creării și menținerii la nivel înalt a prestigiului instituției
notarului public.
(2) Deontologia
notarială este mănunchiul de reguli și uzanțe care dau expresia cea
mai completă și exactă a ceea ce trebuie, dar și a ceea ce nu trebuie
făcut în relațiile dintre notari, precum și în relațiile dintre
notari si subiecții de drept - solicitanți ai actului notarial, în relațiile
cu autoritățile și cu alte instituții, care prin natura activității
lor au relații cu publicul și se interferează cu activitatea
notariala. De asemenea, prin deontologia notarială se apară valorile sociale pe
care se întemeiază activitatea notariala.
Art. 2. Normele deontologiei
notariale protejează valorile sociale, prin a căror știință de
armonizare contribuie, substanțial, la binele social și la întărirea funcției
statului, aceea de garant al legalității.
Art. 3. Deontologia notarială
se manifesta prin recunoașterea și respectarea, în întreaga
activitate, a următoarelor principii:
a) principiul
echidistanței și imparțialității față de solicitanții
actului notarial;
b) principiul adevărului,
echitații și bunei credințe a notarului;
c) principiul legalității
actului și procedurilor notariale;
d) principiul confidențialității
activității desfășurată de notarul public;
e) principiul libertății
contractuale, circumscris doar ordinii pozitive de drept și bunelor
moravuri.
Art.4. (1) Notarul public va
dovedi, în întreaga sa activitate, un caracter integru, precum și un acut
simț al echității.
(2) Conștiința
notarului trebuie să învingă, întotdeauna, în procesul lucrului bine făcut, ea
fiind permeabila la cunoaștere și cu totul închisa, față de
actele și practicile lezionare, de orice fel.
Art.5. Îndatorirea cea mai
de seamă a notarului public este aceea de a-și îmbogăți în permanență
cunoașterea, concomitent cu complexitatea activității
social-economice, pentru a-și putea asigura instrumentele necesare
îndeplinirii, cu buna-credință, a actului notarial, în condiții de siguranță
pentru părți.
CAPITOLUL II - PRINCIPALELE VALORI SOCIALE OCROTITE PRIN
ACTIVITATEA NOTARIALĂ
Art.6. (1) Caracterul
necontencios al activității notariale o separă esențial de
activitatea pe care o îndeplinesc organele de justiție.
(2) Condiția ca
activitatea nelitigioasă să nu se transforme în contencios constă în pregătirea,
integritatea, imparțialitatea și înțelepciunea notarului de a nu
încălca acele valori care să declanșeze litigiul, dar și în arta de a
le armoniza, pentru obținerea rezultatului urmărit de parți și
ocrotit de lege.
Art.7. Nesocotirea valorilor
fundamentale, ca binele, adevărul, echitatea, libertatea, morala și bunele
moravuri, în exercitarea drepturilor, atrage starea de litigiu.
Art.8. (1) Binele trebuie să
reprezinte concordanța dintre starea de fapt și regulile eticii
sociale.
(2) Întruchiparea
binelui în activitatea notariala se reflectă în concordanța dintre conștiința
notarului și nevoia mărturisită de solicitanții actului notarial, în
baza căreia notarul public înțelege și acceptă, fără resentimente și
regrete, atât înainte, cât si după ce încheie actul, că acesta este realizat în
condiții de înalt profesionalism.
Art.9. (1) Adevărul reprezintă
concordanța dintre cunoștințele reflectate de conștiința
subiectivă și realitatea obiectivă.
(2) Notarul public va urmări,
cu maxima atenție, justețea și exactitatea declarațiilor, intențiilor
sau comportamentul solicitanților, conjugându-le cu împrejurările
îndeplinirii actului notarial, evitând astfel riscul întocmirii unui act
defectuos.
(3) Actul notarial
trebuie să aibă la temelie adevărul, notarul public având datoria sacra de a
pune adevărul mai presus de orice.
Art.10. (1) Notarul public
trebuie să urmărească, cu maximă grijă, respectarea echității în întreaga
sa activitate, promovând dreptatea și nepărtinirea față de participanții
la actul notarial.
(2) Neutralitatea
notarului nu înseamnă atitudine indiferenta, ci una activă, de autoritate
investită de stat, în scopul constatării raporturilor juridice civile și
comerciale nelitigioase, precum și a ocrotirii intereselor parților,
în conformitate cu legea.
(3) Întreaga conduita
a notarului public trebuie să fie un exemplu de cinste si omenie pentru semeni.
(4) Sfatul notarului
va fi dat solicitanților actului notarial și beneficiarilor oricăror
proceduri notariale, numai sub semnul dreptății și nepărtinirii.
Art.11. (1) În activitatea
notarială, libertatea înseamnă accesul egal al tuturor subiecților de
drept solicitanți la serviciul și actul notarial.
(2) Ca valoare
protejată de societate, libertatea este expresia posibilității încheierii actului
notarial, variat și complex, care să reprezinte voința parților,
cu respectarea ordinii de drept și a bunelor moravuri.
(3) Rolul notarului
este de a desluși raporturile reale dintre parți și de a le
explica acestora, în situația în care soluția aleasa de ele, prin
actul ce doresc sa-l încheie, este lezionară atât pentru ele cât și pentru
terți sau contravine normelor imperative de drept și bune moravuri,
de a stabili soluțiile de corectare a voinței parților până când
acestea ajung în concordanta cu legea.
(4) Manifestarea unei libertăți
peste lege de către parți, ca și acceptarea sau asumarea de notar a
unei asemenea libertăți, atrag invaliditatea actului și răspunderea
notarului.
Art.12. (1) Notarul este
dator ca, în actul întocmit, să respecte și să impună parților o atitudine de neabdicare de la
preceptele moralei și de la bunele moravuri.
(2) Nerespectarea
acestei îndatoriri de notarul public aduce atingere instituției pe care o reprezintă.
CAPITOLUL III - CONDUITA NOTARULUI PUBLIC.
RAPORTURILE DINTRE NOTARII PUBLICI, DINTRE ACEȘTIA ȘI
STRUCTURILE
ORGANELOR PROFESIONALE
Secțiunea I - Conduita notarului public
Art.13. Întreaga activitate a
notarului public trebuie să se întemeieze pe respectarea următoarelor precepte:
1. Onorează-ți funcția
pe care o îndeplinești;
2. Daca ai cea mai mică îndoială cu privire la
ceea ce faci, abține-te;
3. Așează adevărul mai presus de orice;
4. Lucrează cu prudență;
5. Studiază cu pasiune;
6. Consiliază cu buna-credința;
7. Inspiră-te din principiul echității;
8. Condu-te după lege;
9. Exercită-ti profesiunea cu demnitate;
10. Amintește-ți că misiunea ta este
aceea de a evita litigiile dintre oameni.
Art.14. Conduita notarului
public trebuie să fie călăuzită de o conștiința mereu trează și întemeiată
pe preceptele deontologiei profesionale.
Art.15. Este necesar ca
notarul public să-și dezvolte, prin studiu necontenit, prin deosebită prudență
și experiența de viată, deprinderile virtuoase.
Art.16. Virtuțile
cardinale pentru exercitarea profesiei de notar sunt: curajul, cumpătarea, altruismul
și justiția.
Art.17. (1) Comportarea
curajoasă a notarului public este dovedită și de puterea lui de a discerne,
în orice împrejurare, binele de rău, de a urmări doar realizarea binelui, adevărului,
echității, rezistând oricărei tentații, presiuni sau acțiuni de șantaj,
exercitate asupra lui.
(2) Notarul își
va păstra conștiința curată, pentru că, în orice situație, să rostească
sau să facă posibilă rostirea adevărului, să stabilească soluția legală în
actele îndeplinite de el, fără să abdice de la lege.
Art.18. (1) Prin cumpătare,
notarul va evita prezența sa în acele momente și împrejurări care să-i
aducă o proastă reputație sau o știrbire a prestigiului instituției
notarului public.
(2) Viața sa
trebuie să fie un exemplu în societate, prin modestie, politețe, simplitate,
stăpânire de sine, evitarea oricăror excese, care să-i aducă atingere onoarei
de notar.
Art.19. (1) Altruismul
trebuie să fie miezul conduitei notarului public, întrucât el, prin natura
profesiei sale, trebuie să fie generos si judicios în atitudine, de dragul
binelui și al preceptelor morale.
(2) Altruismul
notarului privește îndeosebi:
a) bunăvoința cu
care privește și tratează semenii, în general, fără
discriminare pe considerente de rasă, naționalitate,
credințe religioase, sex, vârsta, etc.;
b) darul de a fi un
fin si bun ascultător al cetățenilor, deprindere din care poate extrage esențe
necesare experienței și psihologiei sale;
c) arta de a aprecia împrejurările
și condițiile îndeplinirii actului notarial, printr-o "sine ira
et studio";
d) abordarea sinceră,
nevanitoasă, lipsită de aroganță și egoism față de semeni, în
exercitarea profesiei de notar;
e) dorința
nedisimulată de a dărui din experiența și cunoștințele sale
noilor notari.
Art.20. Justiția, ca
virtute, se manifestă în activitatea notariala prin aceea că notarul va cumpăni
asupra oricărei probleme ajunsa în fata sa ca sa îndeplinească acte sau
proceduri notariale, soluțiile date bazându-se pe o mare chibzuința,
pe o amănunțita cunoaștere a faptelor și intențiilor parților,
precum și pe o temeinica aplicare a normei de drept.
Art.21. În întreaga sa
activitate, notarul va fi nepărtinitor, imparțial, în atribuțiile ce țin
de exercitarea profesiei.
Secțiunea II – Generalități
1. Raporturile dintre notarii publici
Art.22. (1) În îndeplinirea
serviciului public pentru care este investit, notarul public își exercită atribuțiile
cu competență, cu înalt profesionalism și, totodată, cu bună credința.
(2) Autonomia funcției
de notar reprezintă garanția exercitării prerogativelor conferite de lege,
fără exces sau suficiență.
(3) Raporturile dintre
notari nu sunt un scop în sine, ci modalități și mijloace de întărire
a instituției notarului public.
Art. 23. (1) Notarul public
trebuie să mențină relații corecte cu toți notarii publici.
(2) Raporturile între
notarii publici se vor întemeia pe altruism, generozitate, seriozitate și
sinceritate, fără manifestări de orgoliu, egoism, nesinceritate, concurenta neloială.
2. Raporturile profesionale între notarii publici
Art. 24. Notarii publici sunt
datori să-și unească toate eforturile pentru creșterea prestigiului instituției
pe care o reprezintă.
Art. 25. (1) Exercitarea
profesiei este o îndatorire sacra pentru notarul public, iar calitatea îndeplinirii
ei trebuie să aibă suportul în cunoaștere.
(2) Perfecționarea
notarului public trebuie să fie principala grijă a acestuia, întrucât de ea
depinde calitatea actelor îndeplinite.
Art.26. Constituie o
îndatorire colegială atenționarea reverențioasa și confidențiala
făcută acelui notar care, prin modul de instrumentare a actelor, aduce atingere
probității profesionale și intereselor parților.
Art.27. (1) Profesia de notar
se exercită în condiții de concurență, pe criterii exclusiv de competența
și probitate profesională, recunoscute și unanim acceptate ca
principii de întărire a prestigiului instituției notarului public.
(2) Se interzice
notarului public orice manifestare de concurenta neloiala, în exercitarea
serviciului sau în legătura cu serviciul său.
Art.28. Sunt manifestări de
concurență neprincipială :
a) aprecierile publice
dezavuate cu privire la alți colegi notari;
b) criticile aduse
colegilor notari cu privire la pregătirea și calitatea muncii lor;
c) nerespectarea interdicției
legale de a-și face reclama prin orice mijloace, cu excepția firmei
biroului notarial executată după modelul adoptat de Congresul Uniunii Naționale
a Notarilor Publici din România și a anunțurilor referitoare la
adresa biroului notarial, programul de lucru și conținutul activității,
numai în sensul precizării domeniului notarial;
d) nerespectarea dispozițiilor
stabilite de Uniunea Naționala a Notarilor Publici din România privind
dimensiunile și forma în care este realizată firma biroului notarial;
e) atitudinea
notarului care, după îndeplinirea actului notarial, subliniază parților avantajele
pe care le au din faptul ca au încheiat actul la biroul său notarial, ca și
solicitarea ori sugerarea adresată parților ca pe viitor actele notariale sa
le realizeze numai la biroul său notarial;
f) orice alte practici
persuasive folosite de notarul public asupra solicitanților actului notarial,
cu scopul de a-i atrage ca viitori clienți ai biroului notarial;
g) folosirea unor
onorarii sub nivelul minim stabilit, precum și reclama acordării, în condițiile
permise, unor reduceri de onorarii substanțiale;
h) determinarea parților
de către notarul public ca să solicite strămutarea către biroul său a dosarului
succesoral sau a altor acte și proceduri aflate pe rol sau în desfășurare,
după caz, la biroul altui notar, fără ca aceasta hotărâre să fie expresia voinței
parților implicate în actul sau procedura notarială;
i) refuzul sau
sustragerea de la încheierea actului notarial, care trebuie realizat prin deplasare,
în afara sediului biroului notarial sau în situații de urgență și
îndrumarea parților la alt notar;
j) deschiderea
biroului notarial în imediata vecinătate a altui birou notarial în funcțiune,
fără o prealabilă înștiințare a notarului ce funcționează în
biroul deschis inițial, precum și practicile de încheiere a actelor, după
caracterul oneros al onorariului, îndrumând solicitanții actelor
notariale, cu onorarii modice sau gratuite, la orice alt notar;
k) culegerea de informații,
prin diverse mijloace, despre activitatea notarilor din aceeași circumscripție,
pentru a cunoaște ponderea, trendul veniturilor și clienții
birourilor notariale;
l) racolarea
personalului instruit și format la un alt birou notarial;
m) orice acțiuni,
gesturi, atitudini și alte forme de manifestare ale notarului, personal sau
prin interpuși, prin care se urmărește atragerea clientelei si
sporirea veniturilor biroului său notarial, în detrimentul altor notari, precum
și orice acțiune a notarului, care-și menține sau sporește
clientela, prin orice alte acte comportamentale în beneficiul biroului său.
Art.29. (1) Notarul public
trebuie să-și întemeieze exercitarea autorității pe respectarea valorilor
ocrotite de societate și pe preceptul moral: "Alterum non
laedere" ("Nu leza pe altul" ).
(2) Neîndeplinirea, cu
rea-credință sau ignorarea de către notarul public a îndatoririi de a nu săvârși
actele de concurenta neprincipială menționate la art. 28, atrag răspunderea
lui pentru atingerea adusă onoarei și probității profesionale, în condițiile
legii, regulamentului, statutului si prezentului cod.
3. Raporturile dintre notarii publici stau sub semnul onoarei
Art.30. Raporturile dintre
notarii publici se bazează pe solidaritate profesională și respect reciproc.
Art.31. (1) Atât în conștiința
sa, cât și în întreaga sa atitudine, notarul public va evita să-și judece
colegii și semenii prin raportare la personalitatea sa morală, ca
instanță supremă și ca reper absolut ireproșabil, demn și
unic de urmat.
(2) Progresul moral
trebuie să însemne pentru notar pragul atins de la care ceilalți semeni
devin mai buni decât îi apăreau înainte, iar propria persoana tot mai
discutabila.
Art.32. (1) Onoarea notarului
este rezultatul unei conduite ascendente, întemeiată pe modestie, echilibru, înțelepciune
și cutezanța răzbătătoare în înfruntarea oricărei atitudini sau stări
viciate.
(2) În raporturile
dintre notari, onoarea este semnul de noblețe în virtutea căruia toți
își resimt egal și plenar coexistenta în profesie, ea fiind chezășia
ce permite colaborarea și întărirea prestigiului profesiei.
Secțiunea III Raporturile dintre notarii publici
și structurile organelor profesionale
Art. 33. Notarii publici aleși
în organele de conducere nu vor putea folosi în nici un mod aceste funcții
în scopul obținerii unor avantaje sau exclusivități.
Art. 34. Încălcarea normelor
deontologice produce, în principal, următoarele efecte:
a) scăderea
respectului colectivității față de persoana notarului public în
cauza;
b) slăbirea încrederii
în probitatea profesionala și onoarea notarului public;
c) răul renume sub
care poate fi cunoscut notarul public, care prin activitatea sa impresionează
negativ colectivitatea, cu consecințe păgubitoare asupra prestigiului instituției
notarului public.
CAPITOLUL IV - DISPOZIȚII FINALE
Art. 35. (1) Codul deontologic
al notarilor publici se aproba de Congresul Uniunii Notarilor Publici din
România.
(2) Orice modificare a
codului va fi supusa aprobării Congresului.
Art. 36. De la data adoptării
de către Congres, Codul Deontologic devine norma de conduita morală obligatorie
pentru toți notarii publici din România.