CONSTITUTIA din 21 noiembrie 1991

CONSTITUŢIA din 21 noiembrie 1991

EMITENT :    ADUNAREA CONSTITUANTĂ

Publicată in MONITORUL OFICIAL nr. 233 din 21 noiembrie 1991

 

 

 

ADUNAREA CONSTITUANTĂ ADOPTĂ CONSTITUŢIA ROMĀNIEI

 

   TITLUL 1

   Principii generale

 

    ART. 1

   Statul romān

   (1) Romānia este stat naţional, suveran şi independent, unitar şi indivizibil.

   (2) Forma de guvernămānt a statului este republica.

   (3) Romānia este stat de drept, democratic şi social, īn care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile cetăţenilor, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme şi sunt garantate.

 

    ART. 2

   Suveranitatea

   (1) Suveranitatea naţionala aparţine poporului romān, care o exercită prin organele sale reprezentative şi prin referendum.

   (2) Nici un grup şi nici o persoană nu pot exercita suveranitatea īn nume propriu.

 

    ART. 3

   Teritoriul

   (1) Teritoriul Romāniei este inalienabil.

   (2) Frontierele ţării sunt consfinţite prin lege organică, cu respectarea principiilor şi a celorlalte norme general admise ale dreptului internaţional.

   (3) Teritoriul este organizat, sub aspect administrativ, in comune, oraşe şi judeţe. In condiţiile legii, unele oraşe sunt declarate municipii.

   (4) Pe teritoriul statului romān nu pot fi strămutate sau colonizate populaţii străine.

 

 

    ART. 4

   Unitatea poporului şi egalitatea īntre cetăţeni

   (1) Statul are ca fundament unitatea poporului romān.

   (2) Romānia este patria comună şi indivizibilă a tuturor cetăţenilor săi, fără deosebire de rasă, de naţionalitate, de origine etnică, de limbă, de religie, de sex, de opinie, de apartenenţa politică, de avere sau de origine socială.

 

    ART. 5

   Cetăţenia

   (1) Cetăţenia romānă se dobāndeşte, se păstrează sau se pierde īn condiţiile prevăzute de legea organică.

   (2) Cetăţenia romānă nu poate fi retrasă aceluia care a dobāndit-o prin naştere.

 

    ART. 6

   Dreptul la identitate

   (1) Statul recunoaşte şi garantează persoanelor aparţinānd minorităţilor naţionale dreptul la păstrarea, la dezvoltarea şi la exprimarea identităţii lor etnice, culturale, lingvistice şi religioase.

   (2) Măsurile de protecţie luate de stat pentru păstrarea, dezvoltarea şi exprimarea identităţii persoanelor aparţinānd minorităţilor naţionale trebuie să fie conforme cu principiile de egalitate şi de nediscriminare īn raport cu ceilalţi cetăţeni romāni.

 

    ART. 7

   Romānii din străinătate

   Statul sprijină īntărirea legăturilor cu romānii din afara frontierelor ţării şi acţionează pentru păstrarea, dezvoltarea şi exprimarea identităţii lor etnice, culturale, lingvistice şi religioase, cu respectarea legislaţiei statului ai cărui cetăţeni sunt.

 

    ART. 8

   Pluralismul şi partidele politice

   (1) Pluralismul īn societatea romānească este o condiţie şi o garanţie a democraţiei constituţionale.

   (2) Partidele politice se constituie şi īşi desfăşoară activitatea īn condiţiile legii. Ele contribuie la definirea şi la exprimarea voinţei politice a cetăţenilor, respectānd suveranitatea naţională, integritatea teritorială, ordinea de drept şi principiile democraţiei.

 

    ART. 9

   Sindicatele

   Sindicatele se constituie şi īşi desfăşoară activitatea potrivit cu statutele lor, īn condiţiile legii. Ele contribuie la apărarea drepturilor şi la promovarea intereselor profesionale, economice şi sociale ale salariaţilor.

 

    ART. 10

   Relaţii internaţionale

   Romānia īntreţine şi dezvoltă relaţii paşnice cu toate statele şi, īn acest cadru, relaţii de bună vecinătate, īntemeiate pe principiile şi pe celelalte norme general admise ale dreptului internaţional.

 

    ART. 11

   Dreptul internaţional şi dreptul intern

   (1) Statul romān se obligă să īndeplinească īntocmai şi cu bună-credinţă obligaţiile ce-i revin din tratatele la care este parte.

   (2) Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern.

 

    ART. 12

   Simboluri naţionale

   (1) Drapelul Romāniei este tricolor; culorile sunt aşezate vertical, in ordinea următoare īncepānd de la lance: albastru, galben, roşu.

   (2) Ziua naţională a Romāniei este 1 Decembrie.

   (3) Imnul naţional al Romāniei este "Deşteaptă-te romāne".

   (4) Stema ţării şi sigiliul statului sunt stabilite prin legi organice.

 

    ART. 13

   Limba oficială

   In Romānia, limba oficială este limba romānă.

 

    ART. 14

   Capitala

   Capitala Romāniei este municipiul Bucureşti.

 

   TITLUL 2

   Drepturile, libertăţile şi īndatoririle fundamentale

 

   CAP. 1

   Dispoziţii comune

 

    ART. 15

   Universalitatea

   (1) Cetăţenii beneficiază de drepturile şi de libertăţile consacrate prin Constituţie şi prin alte legi şi au obligaţiile prevăzute de acestea.

   (2) Legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale mai favorabile.

 

    ART. 16

   Egalitatea īn drepturi

   (1) Cetăţenii sunt egali īn faţa legii şi a autoritarilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.

   (2) Nimeni nu este mai presus de lege.

   (3) Funcţiile şi demnităţile publice, civile sau militare, pot fi ocupate de persoanele care au numai cetăţenia romānă şi domiciliul īn ţară.

 

    ART. 17

   Cetăţenii romāni īn străinătate

   Cetăţenii romāni se bucură īn străinătate de protecţia statului romān şi trebuie să-şi īndeplinească obligaţiile, cu excepţia acelor ce nu sunt compatibile cu absenţa lor din ţară.

 

    ART. 18

   Cetăţenii străini şi apatrizii

   (1) Cetăţenii străini şi apatrizii care locuiesc īn Romānia se bucură de protecţia generală a persoanelor şi a averilor, garantată de Constituţie şi de alte legi.

   (2) Dreptul de azil se acordă şi se retrage īn condiţiile legii, cu respectarea tratatelor şi a convenţiilor internaţionale la care Romānia este parte.

 

    ART. 19

   Extrădarea si expulzarea

   (1) Cetăţeanul romān nu poate fi extrădat sau expulzat din Romānia.

   (2) Cetăţenii străini şi apatrizii pot fi extrădaţi numai īn baza unei convenţii internaţionale sau īn condiţii de reciprocitate.

   (3) Expulzarea sau extrădarea se hotărăşte de justiţie.

 

    ART. 20

   Tratatele internaţionale privind drepturile omului

   (1) Dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertăţile cetăţenilor vor fi interpretate şi aplicate īn concordanţă cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care Romānia este parte.

   (2) Daca exista neconcordante intre pactele si tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care Romānia este parte, şi legile interne, au prioritate reglementările internaţionale.

 

    ART. 21

   Accesul liber la justiţie

   (1) Orice persoană se poate adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime.

   (2) Nici o lege nu poate īngrădi exercitarea acestui drept.

   CAP. 2

   Drepturile şi libertăţile fundamentale

 

    ART. 22

   Dreptul la viaţă şi la integritatea fizică şi psihică

   (1) Dreptul la viaţă, precum şi dreptul la integritate fizică şi psihică ale persoanei sunt garantate.

   (2) Nimeni nu poate fi supus torturii şi nici unui fel de pedeapsă sau de tratament inuman ori degradant.

   (3) Pedeapsa cu moartea este interzisă.

 

    ART. 23

   Libertatea individuală

   (1) Libertatea individuală şi siguranţa persoanei sunt inviolabile.

   (2) Percheziţionarea, reţinerea sau arestarea unei persoane sunt permise numai in cazurile şi cu procedura prevăzute de lege.

   (3) Reţinerea nu poate depăşi 24 de ore.

   (4) Arestarea se face īn temeiul unui mandat emis de magistrat, pentru o durata de cel mult 30 de zile. Asupra legalităţii mandatului, arestatul se poate plānge judecătorului, care este obligat să se pronunţe prin hotărāre motivată. Prelungirea arestării se aprobă numai de instanţa de judecată.

   (5) Celui reţinut sau arestat i se aduc de īndată la cunoştinţă, īn limba pe care o īnţelege, motivele reţinerii sau ale arestării, iar īnvinuirea, īn cel mai scurt termen; īnvinuirea se aduce la cunoştinţă numai īn prezenţa unui avocat, ales sau numit din oficiu.

   (6) Eliberarea celui reţinut sau arestat este obligatorie, dacă motivele acestor măsuri au dispărut.

   (7) Persoana arestată preventiv are dreptul să ceară punerea sa in libertate provizorie, sub control judiciar sau pe cauţiune.

   (8) Pānă la rămānerea definitivă a hotărārii judecătoreşti de condamnare, persoana este considerată nevinovată.

   (9) Nici o pedeapsă nu poate fi stabilită sau aplicată decāt īn condiţiile şi īn temeiul legii.

 

    ART. 24

   Dreptul la apărare

   (1) Dreptul la apărare este garantat.

   (2) Īn tot cursul procesului, părţile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu.

 

    ART. 25

   Libera circulaţie

   (1) Dreptul la liberă circulaţie, īn ţară şi īn străinătate, este garantat. Legea stabileşte condiţiile exercitării acestui drept.

   (2) Fiecărui cetăţean īi este asigurat dreptul de a-şi stabili domiciliul  sau reşedinţa īn orice localitate din ţară, de a emigra, precum şi de a reveni īn ţsară.

 

    ART. 26

   Viaţa intimă, familială şi privată

   (1) Autorităţile publice respectă şi ocrotesc viaţa intimă, familială şi privată.

   (2) Persoana fizică are dreptul să dispună de ea īnsăşi, dacă nu īncalcă drepturile şi libertăţile altora, ordinea publică sau bunele moravuri.

 

    ART. 27

   Inviolabilitatea domiciliului

   (1) Domiciliul şi reşedinţa sunt inviolabile. Nimeni nu poate pătrunde sau rămāne īn domiciliul ori īn reşedinţa unei persoane fără īnvoirea acesteia.

   (2) De la prevederile alineatului (1) se poate deroga prin lege īn următoarele situaţii:

   a) pentru executarea unui mandat de arestare sau a unei hotărāri  judecătoreşti;

   b) pentru īnlăturarea unei primejdii privind viaţa, integritatea fizică sau bunurile unei persoane;

   c) pentru apărarea siguranţei naţionale sau a ordinii publice;

   d) pentru prevenirea răspāndirii unei epidemii.

   (3) Percheziţiile pot fi ordonate exclusiv de magistrat şi pot fi efectuate numai īn formele prevăzute de lege.

   (4) Percheziţiile īn timpul nopţii sunt interzise, afară de cazul delictului flagrant.

 

    ART. 28

   Secretul corespondenţei

   Secretul scrisorilor, al telegramelor, al altor trimiteri poştale, al convorbirilor telefonice şi al celorlalte mijloace legale de comunicare este inviolabil.

 

    ART. 29

   Libertatea conştiinţei

   (1) Libertatea gāndirii şi a opiniilor, precum şi libertatea credinţelor religioase nu pot fi īngrădite sub nici o formă. Nimeni nu poate fi constrāns să adopte o opinie ori să adere la o credinţa religioasă, contrare convingerilor sale.

   (2) Libertatea conştiinţei este garantată; ea trebuie să se manifeste īn spirit de toleranţă şi de respect reciproc.

   (3) Cultele religioase sunt libere şi se organizează potrivit statutelor proprii, īn condiţiile legii.

   (4) In relaţiile dintre culte sunt interzise orice forme, mijloace, acte sau acţiuni de īnvrăjbire religioasă.

   (5) Cultele religioase sunt autonome faţă de stat şi se bucură de sprijinul acestuia, inclusiv prin īnlesnirea asistentei religioase īn armată, īn spitale, īn penitenciare, īn azil şi īn orfelinate.

   (6) Părinţii sau tutorii au dreptul de a asigura, potrivit propriilor convingeri, educaţia copiilor minori a căror răspundere le revine.

 

    ART. 30

   Libertatea de exprimare

   (1) Libertatea de exprimare a gāndurilor, a opiniilor sau a credinţelor şi libertatea creaţiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare īn public, sunt inviolabile.

   (2) Cenzura de orice fel este interzisă.

   (3) Libertatea presei implică şi libertatea de a īnfiinţa publicaţii.

   (4) Nici o publicaţie nu poate fi suprimată.

   (5) Legea poate impune mijloacelor de comunicare īn masă obligaţia de a face publică sursa finanţării.

   (6) Libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viaţa particulară a persoanei şi nici dreptul la propria imagine.

   (7) Sunt interzise de lege defăimarea ţării şi a naţiunii, īndemnul la război de agresiune, la ura naţională, rasială, de clasă sau religioasă, incitarea la discriminare, la separatism teritorial sau la violenţă publică, precum şi manifestările  obscene, contrare bunelor moravuri.

   (8) Răspunderea civilă pentru informaţia sau pentru creaţia adusă la cunoştinţa publică revine editorului sau realizatorului, autorului, organizatorului manifestării artistice, proprietarului mijlocului de multiplicare, al postului de radio sau de televiziune, īn condiţiile legii. Delictele de presă se stabilesc prin lege.

 

    ART. 31

   Dreptul la informaţie

   (1) Dreptul persoanei de a avea acces la orice informaţie de interes public nu poate fi īngrădit.

   (2) Autorităţile publice, potrivit competenţelor ce le revin, sunt obligate să asigure informarea corectă a cetăţenilor asupra treburilor publice şi asupra problemelor de interes personal.

   (3 Dreptul la informaţie nu trebuie să prejudicieze măsurile de protecţie a tinerilor sau siguranţa naţionala.

   (4) Mijloacele de informare īn masa, publice si private, sint obligate sa asigure informarea corecta a opiniei publice.

   (5) Serviciile publice de radio şi de televiziune sunt autonome. Ele trebuie să garanteze grupurilor sociale şi politice importante exercitarea dreptului la antenă. Organizarea acestor servicii şi controlul parlamentar asupra activităţii lor se reglementează prin lege organică.

 

    ART. 32

   Dreptul la īnvăţătură

   (1) Dreptul la īnvăţătură este asigurat prin īnvăţămāntul general obligatoriu, prin īnvăţămāntul liceal şi prin cel profesional, prin īnvăţămāntul superior, precum şi prin alte forme de instrucţie şi de perfecţionare.

   (2) Īnvăţămāntul de toate gradele se desfăşoară īn limba romānă. Īn condiţiile legii, īnvăţămāntul se poate desfăşura şi īntr-o limbă de circulaţie internaţională.

   (3) Dreptul persoanelor aparţinānd minorităţilor naţionale de a īnvăţa limba lor maternă şi dreptul de a putea fi instruite īn această limbă sunt garantate; modalităţile de exercitare a acestor drepturi se stabilesc prin lege.

   (4) Īnvăţămāntul de stat este gratuit, potrivit legii.

   (5) Instituţiile de īnvăţămānt, inclusiv cele particulare, se īnfiinţează şi īsi desfăşoară activitatea īn condiţiile legii.

   (6) Autonomia universală este garantată.

   (7) Statul asigură libertatea īnvăţămāntului religios, potrivit cerinţelor specifice fiecărui cult. In şcolile de stat, īnvăţămāntul religios este organizat şi garantat prin lege.

 

    ART. 33

   Dreptul la ocrotirea sănătăţii

   (1) Dreptul la ocrotirea sănătăţii este garantat.

   (2) Statul este obligat sa ia măsuri pentru asigurarea igienei şi a sănătăţii publice.

   (3) Organizarea asistenţei medicale şi a sistemului de asigurări sociale pentru boală, accidente, maternitate şi recuperare, controlul exercitării profesiilor medicale şi a activităţilor paramedicale, precum şi alte măsuri de protecţie a sănătăţii fizice şi mentale a persoanei se stabilesc potrivit legii.

 

    ART. 34

   Dreptul de vot

   (1) Cetăţenii au drept de vot de la vārsta de 18 ani, īmpliniţi pānă īn ziua alegerilor inclusiv.

   (2) Nu au drept de vot debilii sau alienaţii mintal, puşi sub interdicţie, şi nici persoanele condamnate, prin hotărāre judecătoreasca definitivă, la pierderea drepturilor electorale.

 

    ART. 35

   Dreptul de a fi ales

   (1) Au dreptul de a fi aleşi cetăţenii cu drept de vot care īndeplinesc condiţiile prevăzute īn articolul 16 alineatul (3), daca nu le este interzisa asocierea in partide politice, potrivit articolului 37 alineatul (3).

   (2) Candidaţii trebuie să fi īmplinit, pānă īn ziua alegerilor inclusiv, vārsta de cel puţin 23 de ani, pentru a fi aleşi īn Camera Deputaţilor sau īn organele locale, şi vārsta de cel puţin 35 de ani, pentru a fi aleşi īn Senat sau īn funcţia de Preşedinte al Romāniei.

 

    ART. 36

   Libertatea īntrunirilor

   Mitingurile, demonstraţiile, procesiunile sau orice alte īntruniri sunt libere şi se pot organiza şi desfăşura numai īn mod paşnic, fără nici un fel de arme.

    ART. 37

   Dreptul de asociere

   (1) Cetăţenii se pot asocia liber īn partide politice, īn sindicate şi īn alte forme de asociere.

   (2) Partidele sau organizaţiile care, prin scopurile ori prin activitatea lor, militează īmpotriva pluralismului politic, a principiilor statului de drept ori a suveranităţii, a integrităţii sau a independenţei Romāniei sunt neconstituţionale.

   (3) Nu pot face parte din partide politice judecătorii Curţii Constituţionale, avocaţii poporului, magistraţii, membrii activi ai armatei, poliţiştii şi alte categorii de funcţionari publici stabilite prin lege organică.

   (4) Asociaţiile cu caracter secret sunt interzise.

 

    ART. 38

   Munca si protecţia socială a muncii

   (1) Dreptul la muncă nu poate fi īngrădit. Alegerea profesiei şi alegerea locului de muncă sunt libere.

   (2) Salariaţii au dreptul la protecţia socială a muncii. Măsurile de protecţie privesc securitatea şi igiena muncii, regimul de muncă al femeilor şi al tinerilor, instituirea unui salariu minim pe economie, repaosul săptămānal, concediul de odihnă plătit, prestarea muncii īn condiţii grele, precum şi alte situaţii specifice.

   (3) Durata normala a zilei de lucru este, in medie, de cel mult 8 ore.

   (4) La munca egală, femeile au salariu egal cu bărbaţii.

   (5) Dreptul la negocieri colective īn materie de muncă şi caracterul obligatoriu al convenţiilor colective sunt garantate.

 

    ART. 39

   Interzicerea muncii forţate

   (1) Munca forţată este interzisă.

   (2) Nu constituie munca forţată:

   a) serviciul cu caracter militar sau activităţile desfăşurate īn locul acestuia de cei care, potrivit legii, nu prestează serviciul militar obligatoriu din motive religioase;

   b) munca unei persoane condamnate, prestată īn condiţii normale, īn perioada de detenţie sau de libertate condiţionată;

   c) prestaţiile impuse īn situaţia creată de calamitaţi ori de alt pericol, precum şi cele care fac parte din obligaţiile civile normale stabilite de lege.

 

    ART. 40

   Dreptul la grevă

   (1) Salariaţii au dreptul la grevă pentru apărarea intereselor profesionale, economice şi sociale.

   (2) Legea stabileşte condiţiile şi limitele exercitării acestui drept, precum şi garanţiile necesare asigurării serviciilor esenţiale pentru societate.

 

    ART. 41

   Protecţia proprietăţii private

   (1) Dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate. Conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.

   (2) Proprietatea privată este ocrotită īn mod egal de lege, indiferent de titular. Cetăţenii străini şi apatrizii nu pot dobāndi dreptul de proprietate asupra terenurilor.

   (3) Nimeni nu poate fi expropriat decāt pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreapta şi prealabila despăgubire.

   (4) Pentru lucrări de interes general, autoritatea publică poate folosi subsolul oricărei proprietăţi imobiliare, cu obligaţia de a despăgubi proprietarul pentru daunele aduse solului, plantaţiilor sau construcţiilor, precum şi pentru alte daune imputabile autorităţii.

   (5) Despăgubirile prevăzute īn alineatele (3) şi (4) se stabilesc de comun acord cu proprietarul sau, īn caz de divergentă, prin justiţie.

   (6) Dreptul de proprietate obligă la respectarea sarcinilor privind protecţia mediului şi asigurarea bunei vecinătăţi, precum şi la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului.

   (7) Averea dobāndită licit nu poate fi confiscată. Caracterul licit al dobāndirii se prezumă.

   (8) Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracţiuni ori contravenţii pot fi confiscate numai īn condiţiile legii.

 

    ART. 42

   Dreptul la moştenire

   Dreptul la moştenire este garantat.

 

    ART. 43

   Nivelul de trai

   (1) Statul este obligat să ia măsuri de dezvoltare economică şi de protecţie socială, de natură să asigure cetăţenilor un nivel de trai decent.

   (2) Cetăţenii au dreptul la pensie, la concediu de maternitate plătit, la asistenţă medicală īn unităţile sanitare de stat, la ajutor de şomaj şi la alte forme de asistenţă socială prevăzute de lege.

 

    ART. 44

   Familia

   (1) Familia se īntemeiază pe căsătoria liber consimţită intre soţi, pe egalitatea acestora şi pe dreptul şi īndatorirea părinţilor de a asigura creşterea, educaţia şi instruirea copiilor.

   (2) Condiţiile de īncheiere, de desfacere şi de nulitate a căsătorie se stabilesc prin lege. Căsătoria religioasa poate fi celebrată numai după căsătoria civilă.

   (3) Copiii din afara căsătoriei sunt egali in faţa legii cu cei din căsătorie.

 

    ART. 45

   Protecţia copiilor şi a tinerilor

   (1) Copiii si tinerii se bucură de un regim special de protecţie şi de asistenţă īn realizarea drepturilor lor.

   (2) Statul acordă alocaţii de stat pentru copii şi ajutoare pentru īngrijirea copilului bolnav ori handicapat. Alte forme de protecţie socială a copiilor şi a tinerilor se stabilesc prin lege.

   (3) Exploatarea minorilor, folosirea lor īn activităţi care le-ar dăuna sănătăţii, moralităţii sau care le-ar pune īn primejdie viaţa ori dezvoltarea normală sunt interzise.

   (4) Minorii sub vārsta de 15 ani nu pot fi angajaţi ca salariaţi.

   (5) Autorităţile publice au obligaţia să contribuie la asigurarea condiţiilor pentru participarea liberă a tinerilor la viaţa politică, socială, economică, culturală şi sportivă a ţării.

 

    ART. 46

   Protecţia persoanelor handicapate

   Persoanele handicapate se bucură de protecţie specială. Statul asigură realizarea unei politici naţionale de prevenire, de tratament, de readaptare, de īnvăţămānt, de instruire şi de integrare socială a handicapaţilor, respectānd drepturile şi īndatoririle ce revin părinţilor şi tutorilor.

 

    ART. 47

   Dreptul de petiţionare

   (1) Cetăţenii au dreptul să se adreseze autorităţilor publice prin  petiţii formulate numai īn numele semnatarilor.

   (2) Organizaţiile legal constituite au dreptul să adreseze petiţii exclusiv īn numele colectivelor pe care le reprezintă.

   (3) Exercitarea dreptului de petiţionare este scutită de taxă.

   (4) Autorităţile publice au obligaţia să răspundă la petiţii īn termenele şi īn condiţiile stabilite potrivit legii.

 

    ART. 48

   Dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică

   (1) Persoana vătămata īntr-un drept al său de o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea īn termenul legal a unei cereri, este īndreptăţită să obţină recunoaşterea dreptului pretins, anularea actului şi repararea pagubei.

   (2) Condiţiile şi limitele exercitării acestui drept se stabilesc prin lege organică.

   (3) Statul răspunde patrimonial, potrivit legii, pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare săvārşite īn procesele penale.

 

    ART. 49

   Restrāngerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi

   (1) Exerciţiul unor drepturi sau al unor libertăţi poate fi restrāns numai prin lege şi numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea siguranţei naţionale, a ordinii, a sănătăţii ori a moralei publice, a drepturilor şi a libertăţilor cetăţenilor; desfăşurarea instrucţiei penale; prevenirea consecinţelor unei calamitaţi naturale ori ale unui sinistru deosebit de grav.

   (2) Restrāngerea trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenţa dreptului sau a libertăţii.

 

 

   CAP. 3

   Īndatoririle fundamentale

 

    ART. 50

   Fidelitatea faţă de ţară

   (1) Fidelitatea faţă de ţară este sacră.

   (2) Cetăţenii cărora le sunt īncredinţate funcţii publice, precum şi militarii, răspund de īndeplinirea cu credinţă a obligaţiilor ce le revin şi, īn acest scop, vor depune jurămāntul cerut de lege.

 

    ART. 51

   Respectarea Constituţiei si a legilor

   Respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie.

 

    ART. 52

   Apărarea ţării

   (1) Cetăţenii au dreptul şi obligaţia să apere Romānia.

   (2) Serviciul militar este obligatoriu pentru bărbaţii, cetăţeni romāni, care au īmplinit vārsta de 20 de ani, cu excepţia cazurilor prevăzute de lege.

   (3) Pentru pregătirea īn cadrul serviciului militar activ, cetăţenii pot fi incorporaţi pānă la vārsta de 35 de ani.

 

    ART. 53

   Contribuţii financiare

   (1) Cetăţenii au obligaţia să contribuie, prin impozite şi prin taxe, la cheltuielile publice.

   (2) Sistemul legal de impuneri trebuie să asigure aşezarea justă a sarcinilor fiscale.

   (3) Orice alte prestaţii sunt interzise, īn afara celor stabilite prin lege, īn situaţii excepţionale.

 

    ART. 54

   Exercitarea drepturilor şi a libertăţilor

   Cetăţenii romāni, cetăţenii străini şi apatrizii trebuie să-şi exercite  drepturile şi libertăţile constituţionale cu buna-credinţa, fără să īncalce drepturile şi libertăţile celorlalţi.

 

   CAP. 4

   Avocatul Poporului

 

    ART. 55

   Numirea şi rolul

   (1) Avocatul Poporului este numit de Senat, pe o durată de 4 ani, pentru apărarea drepturilor şi a libertăţilor cetăţenilor. Organizarea şi funcţionarea instituţiei Avocatului Poporului se stabilesc prin lege organică.

   (2) Avocatul Poporului nu poate īndeplini nici o funcţie publică sau privată.

 

    ART. 56

   Exercitarea atribuţiilor

   (1) Avocatul Poporului īşi exercită atribuţiile din oficiu sau la cererea persoanelor lezate īn drepturile şi īn libertăţile lor, īn limitele stabilite de lege.

   (2) Autorităţile publice sunt obligate să asigure Avocatului Poporului sprijinul necesar īn exercitarea atribuţiilor sale.

 

    ART. 57

   Raportul īn faţa Parlamentului

   Avocatul Poporului prezintă celor două Camere ale Parlamentului rapoarte, anual sau la cererea acestora. Rapoartele pot conţine recomandări privind legislaţia sau măsuri de altă natură, pentru ocrotirea drepturilor şi a libertăţilor cetăţenilor.

 

   TITLUL 3

   Autorităţile publice

 

   CAP. 1

   Parlamentul

 

   Secţiunea 1

   Organizarea şi funcţionarea

 

    ART. 58

   Rolul şi structura

   (1) Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului romān şi unica autorităţie legiuitoare a ţării.

   (2) Parlamentul este alcătuit din Camera Deputaţilor şi Senat.

 

    ART. 59

   Alegerea Camerelor

   (1) Camera Deputaţilor şi Senatul sunt alese prin vot universal, egal, direct, secret şi liber exprimat, potrivit legii electorale.

   (2) Organizaţiile cetăţenilor aparţinānd minorităţilor naţionale, care nu īntrunesc īn alegeri numărul de voturi pentru a fi reprezentate īn Parlament, au dreptul la cāte un loc de deputat, īn condiţiile legii electorale. Cetăţenii unei minorităţi naţionale pot fi reprezentaţi numai de o singură organizaţie.

   (3) Numărul deputaţilor şi al senatorilor se stabileşte prin legea electorală, īn raport cu populaţia ţării.

    ART. 60

   Durata mandatului

   (1) Camera Deputaţilor şi Senatul sunt alese pentru un mandat de 4 ani, care poate fi prelungit, prin lege organică, īn caz de război sau de catastrofă.

   (2) Alegerile pentru Camera Deputaţilor ăi pentru Senat se desfăşoară īn cel mult 3 luni de la expirarea mandatului sau de la  dizolvarea Parlamentului.

   (3) Parlamentul nou ales se īntruneşte, la convocarea Preşedintelui Romāniei, īn cel mult 20 de zile de la alegeri.

   (4) Mandatul Camerelor se prelungeşte pānă la īntrunirea legală a noului Parlament. In aceasta perioada nu poate fi revizuita Constituţia si nu pot fi adoptate, modificate sau abrogate legi organice.

   (5) Proiectele de legi sau propunerile legislative īnscrise pe ordinea de zi a Parlamentului precedent īşi continua procedura īn noul Parlament.

 

    ART. 61

   Organizarea internă

   (1) Organizarea şi funcţionarea fiecărei Camere se stabilesc prin regulament propriu. Resursele financiare ale Camerelor sunt prevăzute īn bugetele aprobate de acestea.

   (2) Fiecare Camera īşi alege un birou permanent. Preşedintele Camerei Deputaţilor şi Preşedintele Senatului se aleg pe durata mandatului Camerelor. Ceilalţi membri ai birourilor permanente sunt aleşi la īnceputul fiecărei sesiuni. Membrii birourilor permanente pot fi revocaţi īnainte de expirarea mandatului.

   (3) Deputaţii şi senatorii se pot organiza īn grupuri parlamentare, potrivit regulamentului fiecărei Camere.

   (4) Fiecare Camera īşi constituie comisii permanente şi poate institui comisii de anchetă sau alte comisii speciale. Camerele īşi pot constitui comisii comune.

   (5) Birourile permanente şi comisiile parlamentare se alcătuiesc potrivit configuraţiei politice a fiecărei Camere.

 

    ART. 62

   Şedinţe comune

   (1) Camera Deputaţilor şi Senatul lucrează īn şedinţe separate şi īn şedinţe comune. Īn şedinţele comune, lucrările se desfăşoară potrivit unui regulament adoptat cu votul majorităţii deputaţilor şi senatorilor.

   (2) Camerele se īntrunesc īn şedinţa comună pentru:

   a) primirea mesajului Preşedintelui Romāniei;

   b) aprobarea bugetului de stat şi a bugetului asigurărilor sociale de stat;

   c) declararea mobilizării generale sau parţiale;

   d) declararea stării de război;

   e) suspendarea sau īncetarea ostilităţilor militare;

   f) examinarea rapoartelor Consiliului Suprem de Apărare a Ţarii şi ale Curţii de Conturi;

   g) numirea, la propunerea Preşedintelui Romāniei, a directorului Serviciului Romān de Informaţii şi exercitarea controlului asupra activităţii acestui serviciu;

   h) īndeplinirea altor atribuţii care, potrivit Constituţiei sau regulamentului, se exercită īn şedinţa comună.

 

    ART. 63

   Sesiuni

   (1) Camera Deputaţilor şi Senatul se īntrunesc īn două sesiuni ordinare pe an. Prima sesiune īncepe in luna februarie şi nu poate depăşi sfārşitul lunii iunie. A doua sesiune īncepe īn luna septembrie şi nu poate depăşi sfārşitul lunii decembrie.

   (2) Camera Deputaţilor si Senatul se īntrunesc si in sesiuni extraordinare, la cererea Preşedintelui Romāniei, a biroului permanent al fiecărei Camere ori a cel puţin o treime din numărul deputaţilor sau al senatorilor.

   (3) Convocarea Camerelor se face de preşedinţii acestora.

 

    ART. 64

   Actele juridice şi cvorumul legal

   Camera Deputaţilor şi Senatul adoptă legi, hotărāri şi moţiuni, īn prezenta majorităţii membrilor.

 

    ART. 65

   Caracterul public al şedinţelor

   (1) Şedinţele celor două Camere sunt publice.

   (2) Camerele pot hotărī ca anumite şedinţe să fie secrete.

 

   Secţiunea a 2-a

   Statutul deputaţilor şi al senatorilor

 

    ART. 66

   Mandatul reprezentativ

   (1) Īn exercitarea mandatului, deputaţii şi senatorii sunt īn serviciul poporului.

   (2) Orice mandat imperativ este nul.

    ART. 67

   Mandatul deputaţilor şi al senatorilor

   (1) Deputaţii şi senatorii intră īn exerciţiul mandatului la data īntrunirii legale a Camerei din care fac parte, sub condiţia validării.

   (2) Calitatea de deputat sau de senator īncetează la data īntrunirii legale a Camerelor nou alese sau īn caz de demisie, de pierdere a drepturilor electorale, de incompatibilitate ori de deces.

 

    ART. 68

   Incompatibilităţi

   (1) Nimeni nu poate fi, īn acelaşi timp, deputat şi senator.

   (2) Calitatea de deputat sau de senator este incompatibilă cu exercitarea oricărei funcţii publice de autoritate, cu excepţia celei de membru al Guvernului.

   (3) Alte incompatibilităţi se stabilesc prin lege organică.

 

    ART. 69

   Imunitatea parlamentară

   (1) Deputatul sau senatorul nu poate fi reţinut, arestat, percheziţionat sau trimis īn judecată, penală ori contravenţională, fără īncuviinţarea Camerei din care face parte, după ascultarea sa. Competenţa de judecată aparţine Curţii Supreme de Justiţie .

   (2) Īn caz de infracţiune flagrantă, deputatul sau senatorul poate fi reţinut şi supus percheziţiei. Ministrul justiţiei va informa neīntārziat pe preşedintele Camerei asupra reţinerii şi a percheziţiei. Īn cazul īn care Camera sesizată constată că nu există temei pentru reţinere, va dispune imediat revocarea acestei măsuri.

 

    ART. 70

   Independenţa opiniilor

    ART. 71

   Indemnizaţia şi celelalte drepturi

   Deputaţii si senatorii primesc o indemnizaţie lunară. Cuantumul indemnizaţiei şi celelalte drepturi se stabilesc prin lege.

 

   Secţiunea a 3-a

   Legiferarea

 

    ART. 72

   Categorii de legi

   (1) Parlamentul adoptă legi constituţionale, legi organice şi legi ordinare.

   (2) Legile constituţionale sunt cele de revizuire a Constituţiei.

   (3) Prin lege organică se reglementează:

   a) sistemul electoral;

   b) organizarea şi funcţionarea partidelor politice;

   c) organizarea şi desfăşurarea referendumului;

   d) organizarea Guvernului şi a Consiliului Suprem de Apărare a Ţării;

   e) regimul stării de asediu şi al celei de urgenţă;

   f) infracţiunile, pedepsele şi regimul executării acestora;

   g) acordarea amnistiei sau a graţierii colective;

   h) organizarea şi funcţionarea Consiliului Superior al Magistraturii, a instanţelor judecătoreşti, a Ministerului Public şi a Curţii de Conturi;

   i) statutul funcţionarilor publici;

   j) contenciosul administrativ;

   k) regimul juridic general al proprietăţii şi al moştenirii;

   l) regimul general privind raporturile de muncă, sindicatele şi protecţia socială;

   m) organizarea generală a īnvăţămāntului;

   n) regimul general al cultelor;

   o) organizarea administraţiei locale, a teritoriului, precum şi regimul general privind autonomia locală;

   p) modul de stabilire a zonei economice exclusive;

   r) celelalte domenii pentru care, īn Constituţie, se prevede adoptarea  de legi organice.

 

    ART. 73

   Iniţiativa legislativă

   (1) Iniţiativa legislativă aparţine Guvernului, deputaţilor, senatorilor, precum şi unui număr de cel puţin 250.000 de cetăţeni cu drept de vot. Cetăţenii care īşi manifestă dreptul la iniţiativa legislativă trebuie să provină din cel puţin un sfert din judeţele ţării, iar īn fiecare din aceste judeţe sau īn municipiul Bucureşti trebuie să fie īnregistrate cel puţin 10.000 de semnături īn sprijinul acestei iniţiative.

   (2) Nu pot face obiectul iniţiativei legislative a cetăţenilor problemele fiscale, cele cu caracter internaţional, amnistia şi graţierea.

   (3) Guvernul īşi exercită iniţiativa legislativă prin transmiterea proiectului de lege către una dintre Camere.

   (4) Deputaţii, senatorii şi cetăţenii care exercită dreptul la iniţiativa legislativă pot prezenta propuneri legislative numai īn forma cerută pentru proiectele de legi.

   (5) Propunerile legislative se supun īntāi adoptării īn Camera īn care au fost prezentate.

 

    ART. 74

   Adoptarea legilor şi a hotărārilor

   (1) Legile organice şi hotărārile privind regulamentele Camerelor se adoptă cu votul majorităţii membrilor fiecărei Camere.

   (2) Legile ordinare şi hotărārile se adoptă cu votul majorităţii membrilor prezenţi din fiecare Cameră.

   (3) La cererea Guvernului sau din proprie iniţiativă, Parlamentul poate adoptă proiecte de legi sau propuneri legislative cu procedura de urgenţă, stabilită potrivit regulamentului fiecărei Camere.

 

    ART. 75

   Trimiterea proiectelor de legi şi a propunerilor legislative de la o Cameră la cealaltă

   Proiectele de legi sau propunerile legislative adoptate de una din Camere se trimit celeilalte Camere a Parlamentului. Dacă aceasta din urmă respinge proiectul de lege sau propunerea legislativă, ele se trimit, pentru o nouă dezbatere, Camerei care le-a adoptat. O nouă respingere este definitivă.

 

    ART. 76

   Mediere

   (1) Dacă una din Camere adoptă un proiect de lege sau o propunere legislativă īntr-o redactare diferită de cea aprobată de cealaltă Cameră, preşedinţii Camerelor vor iniţia, prin intermediul unei comisii paritare, procedura de mediere.

   (2) Īn cazul īn care comisia nu ajunge la un acord sau dacă una din Camere nu aprobă raportul comisiei de mediere, textele aflate īn divergenţă se supun dezbaterii Camerei Deputaţilor şi Senatului, īn şedinţa comună, care vor adopta textul definitiv cu votul majoritarii prevăzute la articolul 74 alineatele (1) sau (2).

 

    ART. 77

   Promulgarea legii

   (1) Legea se trimite, spre promulgare, Preşedintelui Romāniei. Promulgarea legii se face īn termen de cel mult 20 de zile de la primire.

   (2) Īnainte de promulgare, Preşedintele poate cere Parlamentului, o singură dată, reexaminarea legii.

   (3) Daca Preşedintele a cerut reexaminarea legii ori dacă s-a cerut verificarea constituţionalităţii ei, promulgarea legii se face īn cel mult 10 zile de la primirea legii adoptate după reexaminare sau de la primirea deciziei Curţii Constituţionale, prin care i s-a confirmat constituţionalitatea.

 

    ART. 78

   Intrarea īn vigoare a legii

   Legea se publică īn Monitorul Oficial al Romāniei şi intră īn vigoare la data publicării sau la data prevăzuta īn textul ei.

 

    ART. 79

   Consiliul Legislativ

   (1) Consiliul Legislativ este organ consultativ de specialitate al Parlamentului, care avizează proiectele de acte normative īn vederea sistematizării, unificării şi coordonării īntregii legislaţii. El ţine evidenţa oficială a legislaţiei Romāniei.

   (2) Īnfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Consiliului Legislativ se stabilesc prin lege organică.

 

   CAP. 2

   Preşedintele Romāniei

 

    ART. 80

   Rolul Preşedintelui

   (1) Preşedintele Romāniei reprezintă statul romān şi este garantul independenţei naţionale, al unităţii şi al integrităţii teritoriale a ţării.

   (2) Preşedintele Romāniei veghează la respectarea Constituţiei şi la buna funcţionare a autorităţilor publice. Īn acest scop, Preşedintele exercită funcţia de mediere īntre puterile statului, precum şi īntre stat şi societate.

 

    ART. 81

   Alegerea Preşedintelui

   (1) Preşedintele Romāniei este ales prin vot universal, egal, direct, secret şi liber exprimat.

   (2) Este declarat ales candidatul care a īntrunit, īn primul tur de scrutin, majoritatea de voturi ale alegatorilor īnscrişi īn listele electorale.

   (3) Īn cazul īn care nici unul dintre candidaţi nu a īntrunit această majoritate, se organizează al doilea tur de scrutin, īntre primii doi candidaţi stabiliţi īn ordinea numărului de voturi obţinute īn primul tur. Este declarat ales candidatul care a obţinut cel mai mare număr de voturi.

   (4) Nici o persoană nu poate īndeplini funcţia de Preşedinte al Romāniei decāt pentru cel mult două mandate. Acestea pot fi şi succesive.

 

    ART. 82

   Validarea mandatului şi depunerea jurămāntului

   (1) Rezultatul alegerilor pentru funcţia de Preşedinte al Romāniei este validat de Curtea Constituţională.

   (2) Candidatul a cărui alegere a fost validată depune īn faţa Camerei Deputaţilor şi a Senatului, īn şedinţa comună, următorul jurămānt:

   "Jur sa-mi dăruiesc toata puterea şi priceperea pentru propăşirea spirituală şi materială a poporului romān, să respect Constituţia şi legile ţării, să apar democraţia, drepturile şi libertăţile fundamentale ale cetăţenilor, suveranitatea, independenţa, unitatea şi integritatea teritorială a Romāniei. Aşa sa-mi ajute Dumnezeu!".

 

    ART. 83

   Durata mandatului

   (1) Mandatul Preşedintelui Romāniei este de 4 ani şi se exercită de la data depunerii jurămāntului.

   (2) Preşedintele Romāniei īşi exercită mandatul pānă la depunerea jurămāntului de Preşedintele nou ales.

   (3) Mandatul Preşedintelui Romāniei poate fi prelungit, prin lege organică, īn caz de război sau de catastrofă.

 

    ART. 84

   Incompatibilităţi şi imunităţi

   (1) Īn timpul mandatului, Preşedintele Romāniei nu poate fi membru al unui partid şi nu poate īndeplini nici o altă funcţie publică sau privată.

   (2) Preşedintele Romāniei se bucură de imunitate. Prevederile articolului 70 se aplică īn mod corespunzător.

   (3) Camera Deputaţilor şi Senatul, īn şedinţa comună, pot hotărī punerea sub acuzare a Preşedintelui Romāniei pentru īnaltă trădare, cu votul a cel puţin două treimi din numărul deputaţilor şi senatorilor. Competenţa de judecată aparţine Curţii Supreme de Justiţie, īn condiţiile legii. Preşedintele este demis de drept de la data rămānerii definitive a hotărārii de condamnare.

 

    ART. 85

   Numirea Guvernului

   (1) Preşedintele Romāniei desemnează un candidat pentru funcţia  de prim-ministru şi numeşte Guvernul pe baza votului de īncredere acordat de Parlament.

   (2) Īn caz de remaniere guvernamentală sau de vacanţă a postului, Preşedintele revocă şi numeşte, la propunerea primului-ministru, pe unii membri ai Guvernului.

 

    ART. 86

   Consultarea Guvernului

   Preşedintele Romāniei poate consulta Guvernul cu privire la probleme urgente şi de importanţă deosebită.

 

    ART. 87

   Participarea la şedinţele Guvernului

   (1) Preşedintele Romāniei poate lua parte la şedinţele Guvernului īn care se dezbat probleme de interes naţional privind politica externă, apărarea ţării, asigurarea ordinii publice şi, la cererea primului-ministru, īn alte situaţii.

   (2) Preşedintele Romāniei prezidează şedinţele Guvernului la care participă.

 

    ART. 88

   Mesaje

   Preşedintele Romāniei adresează Parlamentului mesaje cu privire la principalele probleme politice ale naţiunii.

 

    ART. 89

   Dizolvarea Parlamentului

   (1) După consultarea preşedinţilor celor două Camere şi a liderilor grupurilor parlamentare, Preşedintele Romāniei poate să dizolve Parlamentul, dacă acesta nu a acordat votul de īncredere pentru formarea Guvernului īn termen de 60 de zile de la prima solicitare şi numai după respingerea a cel puţin două solicitări de īnvestitură.

   (2) Īn cursul unui an, Parlamentul poate fi dizolvat o singură dată.

   (3) Parlamentul nu poate fi dizolvat īn ultimele 6 luni ale mandatului Preşedintelui Romāniei şi nici īn timpul stării de asediu sau al stării de urgenţă.

 

    ART. 90

   Referendumul

   Preşedintele Romāniei, după consultarea Parlamentului, poate cere poporului să-şi exprime, prin referendum, voinţa cu privire la probleme de interes naţional.

 

    ART. 91

   Atribuţii īn domeniul politicii externe

   (1) Preşedintele īncheie tratate internaţionale īn numele Romāniei, negociate de Guvern, şi le supune spre ratificare Parlamentului, īn termen de 60 de zile.

   (2) Preşedintele, la propunerea Guvernului, acreditează şi recheamă reprezentanţii diplomatici ai Romāniei şi aprobă īnfiinţarea, desfiinţarea sau schimbarea rangului misiunilor diplomatice.

   (3) Reprezentanţii diplomatici ai altor state sunt acreditaţi pe lāngă Preşedintele Romāniei.

 

    ART. 92

   Atribuţii īn domeniul apărării

   (1) Preşedintele Romāniei este comandantul forţelor armate şi īndeplineşte funcţia de preşedinte al Consiliului Suprem de Apărare a Ţării.

   (2) El poate declara, cu aprobarea prealabilă a Parlamentului, mobilizarea parţială sau generală a forţelor armate. Numai īn cazuri excepţionale, hotărārea Preşedintelui se supune ulterior aprobării Parlamentului, īn cel mult 5 zile de la adoptare.

   (3) Īn caz de agresiune armata īndreptată īmpotriva ţării, Preşedintele Romāniei ia măsuri pentru respingerea agresiunii şi le aduce neīntārziat la cunoştinţa Parlamentului, printr-un mesaj. Dacă Parlamentul nu se afla īn sesiune, el se convoacă de drept in 24 de ore de la declanşarea agresiunii.

 

    ART. 93

   Măsuri excepţionale

   (1) Preşedintele Romāniei instituie, potrivit legii, starea de asediu sau starea de urgenţă, īn īntreaga ţară ori īn unele localităţi, şi solicită Parlamentului īncuviinţarea măsurii adoptate, īn cel mult 5 zile de la luarea acesteia.

   (2) Dacă Parlamentul nu se află īn sesiune, el se convoacă de drept īn cel mult 48 de ore de la instituirea stării de asediu sau a stării de urgenţă şi funcţionează pe toată durata acestora.

 

    ART. 94

   Alte atribuţii

   Preşedintele Romāniei īndeplineşte şi următoarele atribuţii:

   a) conferă decoraţii şi titluri de onoare;

   b) acordă gradele de mareşal, de general şi de amiral;

   c) numeşte īn funcţii publice, īn condiţiile prevăzute de lege;

   d) acordă graţierea individuală.

 

    ART. 95

   Suspendarea din funcţie

   (1) Īn cazul săvārşirii unor fapte grave prin care īncalcă prevederile Constituţiei, Preşedintele Romāniei poate fi suspendat din funcţie de Camera Deputaţilor şi de Senat, īn şedinţa comună, cu votul majorităţii deputaţilor şi senatorilor, după consultarea Curţii Constituţionale. Preşedintele poate da Parlamentului explicaţii cu privire la faptele ce i se impută.

   (2) Propunerea de suspendare din funcţie poate fi iniţiata de cel puţin o treime din numărul deputaţilor şi senatorilor şi se aduce, neīntārziat, la cunoştinţa Preşedintelui.

   (3) Dacă propunerea de suspendare din funcţie este aprobată, īn cel mult 30 de zile se organizează un referendum pentru demiterea Preşedintelui.

 

    ART. 96

   Vacanta funcţiei

   (1) Vacanta funcţiei de Preşedinte al Romāniei intervine īn caz de demisie, de demitere din funcţie, de imposibilitate definitivă a exercitării atribuţiilor sau de deces.

   (2) Īn termen de 3 luni de la data la care a intervenit vacanta funcţiei de Preşedinte al Romāniei, Guvernul va organiza alegeri pentru un nou Preşedinte.

 

    ART. 97

   Interimatul funcţiei

   (1) Dacă funcţia de Preşedinte devine vacantă ori dacă Preşedintele este suspendat din funcţie sau dacă se află īn imposibilitate temporară de a-şi exercita atribuţiile, interimatul se asigură, īn ordine, de preşedintele Senatului sau de preşedintele Camerei Deputaţilor.

   (2) Atribuţiile prevăzute la articolele 88-90 nu pot fi exercitate pe durata interimatului funcţiei prezidenţiale.

 

    ART. 98

   Răspunderea preşedintelui interimar

   Dacă persoana care asigură interimatul funcţiei de Preşedinte al Romāniei săvārşeşte fapte grave, prin care se īncalcă prevederile Constituţiei, se aplică articolul 95 şi articolul 97.

 

    ART. 99

   Actele Preşedintelui

   (1) Īn exercitarea atribuţiilor sale, Preşedintele Romāniei emite decrete care se publică īn Monitorul Oficial al Romāniei. Nepublicarea atrage inexistenţa decretului.

   (2) Decretele emise de Preşedintele Romāniei in exercitarea atribuţiilor sale prevăzute īn articolul 91 alineatele (1) si (2), articolul 92 alineatele (2) şi (3), articolul 93 alineatul (1) şi articolul 94 literele a), b) şi d) se contrasemnează de primul-ministru.

 

    ART. 100

   Indemnizaţia si celelalte drepturi

   Indemnizaţia si celelalte drepturi ale Preşedintelui Romāniei se stabilesc prin lege.

 

   CAP. 3

   Guvernul

 

    ART. 101

   Rolul si structura

   (1) Guvernul, potrivit programului sau de guvernare acceptat de Parlament, asigura realizarea politicii interne si externe a tarii si exercita conducerea generala a administraţiei publice.

   (2) In īndeplinirea atribuţiilor sale, Guvernul cooperează cu organismele sociale interesate.

   (3) Guvernul este alcătuit din prim-ministru, ministru si alţi membri stabiliţi prin lege organica.

 

    ART. 102

   Īnvestitura

   (1) Preşedintele Romāniei desemnează un candidat pentru funcţia de prim-ministru, in urma consultării partidului care are majoritatea absoluta in Parlament ori, daca nu exista o asemenea majoritate, a partidelor reprezentate in Parlament.

   (2) Candidatul pentru funcţia de prim-ministru va cere, in termen de 10 zile de la desemnare, votul de īncredere al Parlamentului asupra programului si a īntregii liste a Guvernului.

   (3) Programul si lista Guvernului se dezbat de Camera Deputaţilor si de Senat, in şedinţă comună. Parlamentul acorda īncredere Guvernului cu votul majorităţii deputaţilor si senatorilor.

 

    ART. 103

   Jurămāntul de credinţa

   (1) Primul-ministru, miniştrii şi ceilalţi membri ai Guvernului vor depune individual, īn faţa Preşedintelui Romāniei, jurămāntul de la articolul 82.

   (2) Guvernul īn īntregul său şi fiecare īn parte īşi exercită mandatul, īncepānd de la data depunerii jurămāntului.

 

    ART. 104

   Incompatibilităţi

   (1) Funcţia de membru al Guvernului este incompatibilă cu exercitarea altei funcţii publice de autoritate, cu excepţia celei de deputat dau de senator. De asemenea, ea este incompatibilă cu exercitarea unei funcţii de reprezentare profesională salarizate īn cadrul organizaţiilor cu scop comercial.

   (2) Alte incompatibilităţi se stabilesc prin lege organică.

 

    ART. 105

   Īncetarea funcţiei de membru al Guvernului

   Funcţia de membru al Guvernului īncetează īn urma demisiei, a revocării, a pierderii drepturilor electorale, a stării de incompatibilitate, a decesului, precum şi īn alte cazuri prevăzute de lege.

 

    ART. 106

   Primul-ministru

   (1) Primul-ministru conduce Guvernul şi coordonează activitatea membrilor acestuia, respectānd atribuţiile ce le revin. De asemenea, prezintă Camerei Deputaţilor sau Senatului rapoarte şi declaraţii cu privire la politica Guvernului, care se dezbat cu prioritate.

   (2) Dacă primul-ministru se află īntr-una din situaţiile prevăzute la  articolul 105 sau este īn imposibilitatea de a-şi exercita atribuţiile, Preşedintele Romāniei va desemna un alt membru al Guvernului ca prim-ministru interimar, pentru a īndeplini atribuţiile primului-ministru, pānă la formarea noului Guvern. Interimatul, pe perioada imposibilităţii exercitării atribuţiilor, īncetează dacă primul-ministru īşi reia activitatea īn Guvern.

   (3) Prevederile alineatului (2) se aplică īn mod corespunzător şi celorlalţi membri ai Guvernului, la propunerea primului-ministru, pentru o perioadă de cel mult 45 de zile.

 

    ART. 107

   Actele Guvernului

   (1) Guvernul adoptă hotărāri şi ordonanţe.

   (2) Hotărārile se emit pentru organizarea executării legilor.

   (3) Ordonanţele se emit īn temeiul unei legi speciale de abilitare, īn limitele şiīn condiţiile prevăzute de aceasta.

   (4) Hotărārile şi ordonanţele adoptate de Guvern se semnează de primul-ministru, se contrasemnează de miniştrii care au obligaţia punerii lor īn executare şi se publică īn Monitorul Oficial al Romāniei. Nepublicarea atrage inexistenţa hotărārii sau a ordonanţei. Hotărārile care au caracter militar se comunică numai instituţiilor interesate.

 

    ART. 108

   Răspunderea membrilor Guvernului

   (1) Guvernul răspunde politic numai īn faţa Parlamentului pentru īntreaga sa activitate. Fiecare membru al Guvernului răspunde politic solidar cu ceilalţi membri pentru activitatea Guvernului şi pentru actele acestuia.

   (2) Numai Camera Deputaţilor, Senatul şi Preşedintele Romāniei au dreptul să ceară urmărirea penală a membrilor Guvernului pentru faptele săvārşite īn exerciţiul funcţiei lor. Dacă s-a cerut urmărirea penală, Preşedintele Romāniei poate dispune suspendarea acestora din funcţie. Trimiterea īn judecată a unui membru al Guvernului atrage suspendarea lui din funcţie. Competenţa de judecată aparţine Curţii Supreme de Justiţie.

   (3) Cazurile de răspundere şi pedepsele aplicabile membrilor Guvernului sunt reglementate printr-o lege privind responsabilitatea ministerială.

    ART. 109

   Īncetarea mandatului

   (1) Guvernul īşi exercită mandatul pānă la data validării alegerilor parlamentare generale.

   (2) Guvernul este demis la data retragerii de Parlament a īncrederii acordate sau dacă primul-ministru se află īntr-una din situaţiile prevăzute īn articolul 105 ori este īn imposibilitatea de a-şi exercita atribuţiile mai mult de 45 de zile.

   (3) Īn situaţiile prevăzute īn alineatul (2) sunt aplicabile prevederile articolului 102.

   (4) Guvernul al cărui mandat a īncetat potrivit alineatelor (1) şi (2) īndeplineşte numai actele necesare pentru administrarea treburilor publice, pānă la depunerea jurămāntului de membrii noului Guvern.

 

   CAP. 4

   Raporturile Parlamentului cu Guvernul

 

    ART. 110

   Informarea Parlamentului

   (1) Guvernul şi celelalte organe ale administraţiei publice, īn cadrul controlului parlamentar al activităţii lor, sunt obligate să prezinte informaţiile şi documentele cerute de Camera Deputaţilor, de Senat sau de comisiile parlamentare, prin intermediul preşedinţilor acestora. Īn cazul īn care o iniţiativă legislativă implică modificarea prevederilor bugetului de stat sau a bugetului asigurărilor sociale de stat, solicitarea informării este obligatorie.

   (2) Membrii Guvernului au acces la lucrările Parlamentului. Daca li se solicită prezenţa, participarea lor este obligatorie.

 

    ART. 111

   Īntrebări şi interpelări

   (1) Guvernul şi fiecare dintre membrii săi sunt obligaţi să răspundă la īntrebările sau la interpelările formulate de deputaţi sau de senatori.

   (2) Camera Deputaţilor sau Senatul poate adopta o moţiune prin care să-şi exprime poziţia cu privire la problema ce a făcut obiectul interpelării.

 

    ART. 112

   Moţiunea de cenzură

   (1) Camera Deputaţilor şi Senatul, īn şedinţă comună, pot retrage īncrederea acordată Guvernului prin adoptarea unei moţiuni de cenzură, cu votul majorităţii deputaţilor şi senatorilor.

   (2) Moţiunea de cenzură poate fi iniţiată de cel puţin o pătrime din numărul total al deputaţilor şi senatorilor şi se comunică Guvernului la data depunerii.

   (3) Moţiunea de cenzură se dezbate după 3 zile de la data cānd  a fost prezentată īn şedinţa comună a celor două Camere.

   (4) Dacă moţiunea de cenzură a fost respinsă, deputaţii şi senatorii care au semnat-o nu mai pot iniţia, in aceeaşi sesiune, o nouă moţiune de cenzură, cu excepţia cazului in care Guvernul īşi angajeaza raspunderea potrivit articolului 113.

 

    ART. 113

   Angajarea răspunderii Guvernului

   (1) Guvernul īşi poate angaja răspunderea īn faţa Camerei Deputaţilor şi a Senatului, īn şedinţa comună, asupra unui program, a unei declaraţii de politică generală sau a unui proiect de lege.

   (2) Guvernul este demis dacă o moţiune de cenzură, depusă īn termen de 3 zile de la prezentarea programului, a declaraţiei de politică generală sau a proiectului de lege, a fost votată īn condiţiile articolului 112.

   (3) Dacă Guvernul nu a fost demis potrivit alineatului (2), proiectul de lege prezentat se consideră adoptat, iar programul sau declaraţia de politică generală devine obligatorie pentru Guvern.

   (4) Īn cazul īn care Preşedintele Romāniei cere reexaminarea legii adoptate potrivit alineatului (3), dezbaterea acesteia se va face īn şedinţa comună a celor două Camere.

 

    ART. 114

   Delegarea legislativă

   (1) Parlamentul poate adopta o lege specială de abilitare a Guvernului pentru a emite ordonanţe īn domenii care nu fac obiectul legilor organice.

   (2) Legea de abilitare va stabili, īn mod obligatoriu, domeniul şi data pānă la care se pot emite ordonanţe.

   (3) Dacă legea de abilitare o cere, ordonanţele se supun aprobării Parlamentului, potrivit procedurii legislative, pānă la īmplinirea termenului de abilitare. Nerespectarea termenului atrage īncetarea efectelor ordonanţei.

   (4) Īn cazuri excepţionale, Guvernul poate adopta ordonanţe de urgenţă. Acestea intră in vigoare numai după depunerea lor spre aprobare la Parlament. Dacă Parlamentul nu se află īn sesiune, el se convoacă īn mod obligatoriu.

   (5) Aprobarea sau respingerea ordonanţelor se face printr-o lege īn care vor fi cuprinse şi ordonanţele ale căror efecte au īncetat potrivit alineatului (3).

 

   CAP. 5

   Administraţia publică

 

   Secţiunea 1

   Administraţia publică centrală de specialitate

 

    ART. 115

   Structura

   (1) Ministerele se organizează numai īn subordinea Guvernului.

   (2) Alte organe de specialitate se pot organiza īn subordinea Guvernului ori a ministerelor sau ca autorităţi administrative autonome.

 

    ART. 116

   Īnfiinţarea

   (1) Ministerele se īnfiinţează, se organizează şi funcţionează potrivit legii.

   (2) Guvernul şi ministerele, cu avizul Curţii de Conturi, pot īnfiinţa organe de specialitate, īn subordinea lor, numai dacă legea le recunoaşte aceasta competenţă.

   (3) Autorităţi administrative autonome se pot infiinţa prin lege organică.

 

    ART. 117

   Forţele armate

   (1) Armata este subordonată exclusiv voinţei poporului pentru garantarea suveranităţii, a independenţei şi a unităţii statului, a integrităţii teritoriale a ţării şi a democraţiei constituţionale.

   (2) Structura sistemului naţional de apărare, organizarea armatei, pregătirea populaţiei, a economiei şi a teritoriului pentru apărare, precum şi statutul cadrelor militare, se stabilesc prin lege organică.

   (3) Prevederile alineatului (1) şi (2) se aplică, īn mod corespunzător, poliţiei şi serviciilor de informaţii ale statului, precum şi celorlalte componente ale forţelor armate.

   (4) Organizarea de activităţi militare sau paramilitare īn afara unei autorităţi statale este interzisă.

   (5) Pe teritoriul Romāniei nu pot intra sau trece trupe străine decāt īn condiţiile stabilite de lege.

 

    ART. 118

   Consiliul Suprem de Apărare a Ţării

   Consiliul Suprem de Apărare a Ţării organizează şi coordonează unitar activităţile care privesc apărarea ţării şi siguranţa naţională.

   Secţiunea a 2-a

   Administraţia publica locala

 

    ART. 119

   Principii de bază

   Administraţia publică din unităţile administrativ-teritoriale se īntemeiază pe principiul autonomiei locale şi pe cel al descentralizării serviciilor publice.

 

    ART. 120

   Autorităţi comunale si orăşeneşti

   (1) Autorităţile administraţiei publice, prin care se realizează autonomia locală īn comune şi īn oraşe, sunt consiliile locale alese şi primarii aleşi, īn condiţiile legii.

   (2) Consiliile locale şi primarii funcţionează, īn condiţiile legii, ca autorităţi administrative autonome şi rezolvă treburile publice din comune şi din oraşe.

   (3) Autorităţile prevăzute la alineatul (1) se pot constitui şi īn  subdiviziunile administrativ-teritoriale ale municipiilor.

 

    ART. 121

   Consiliul judeţean

   (1) Consiliul judeţean este autoritatea administraţiei publice pentru coordonarea activităţii consiliilor comunale şi orăşeneşti, īn vederea realizării serviciilor publice de interes judeţean.

   (2) Consiliul judeţean este ales şi funcţionează īn condiţiile legii.

 

    ART. 122

   Prefectul

   (1) Guvernul numeşte cāte un prefect īn fiecare judeţ si in municipiul Bucureşti.

   (2) Prefectul este reprezentantul Guvernului pe plan local şi conduce serviciile publice descentralizate ale ministerelor şi ale celorlalte organe centrale, din unităţile administrativ-teritoriale.

   (3) Atribuţiile prefectului se stabilesc potrivit legii.

   (4) Prefectul poate ataca, īn faţa instanţei de contencios administrativ, un act al consiliului judeţean, al celui local sau al primarului, īn cazul īn care consideră actul ilegal. Actul este suspendat de drept.

 

   CAP. 6

   Autoritatea judecătorească

 

   Secţiunea 1

   Instanţele judecătoreşti

   Īnfăptuirea justiţiei

 

   (1) Justiţia se īnfăptuieşte īn numele legii.

   (2) Judecătorii sunt independenţi şi se supun numai legii.

 

    ART. 124

   Statutul judecătorilor

   (1) Judecătorii numiţi de Preşedintele Romāniei sunt inamovibili, potrivit legii. Preşedintele şi ceilalţi judecători ai Curţii Supreme de Justiţie sunt numiţi pe o perioadă de 6 ani. Ei pot fi reinvestiţi īn funcţie. Promovarea, transferarea şi sancţionarea judecătorilor pot fi dispuse numai de Consiliul Superior al Magistraturii, īn condiţiile legii.

   (2) Funcţia de judecător este incompatibilă cu orice altă funcţie publică sau privată, cu excepţia funcţiilor didactice din īnvăţămāntul superior.

 

    ART. 125

   Instanţele judecătoreşti

   (1) Justiţia se realizează prin Curtea Suprema de Justiţie şi prin celelalte instanţe judecătoreşti stabilite de lege.

   (2) Este interzisă īnfiinţarea de instanţe extraordinare.

   (3) Competenţa şi procedura de judecată sunt stabilite de lege.

 

    ART. 126

   Caracterul public al dezbaterilor

   Şedinţele de judecată sunt publice, afară de cazurile prevăzute de lege.

 

   ART. 127 Dreptul la interpret

   (1) Procedura judiciară se desfăşoară īn limba romānă.

   (2) Cetăţenii aparţinānd minoritarilor naţionale, precum si persoanele care nu īnţeleg sau nu vorbesc limba romāna au dreptul de a lua cunoştinţă de toate actele şi lucrările dosarului, de a vorbi īn instanţa şi de a pune concluzii, prin interpret; īn procesele penale acest drept este asigurat īn mod gratuit.

 

    ART. 128

   Folosirea căilor de atac

   Īmpotriva hotărārilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, īn condiţiile legii.

 

    ART. 129

   Poliţia instanţelor

   Instanţele judecătoreşti dispun de poliţia pusă īn serviciul lor.

   Secţiunea a 2-a

   Ministerul Public

 

    ART. 130

   Rolul Ministerului Public

   (1) Īn activitatea judiciară, Ministerul Public reprezintă interesele generale ale societăţii si apără ordinea de drept, precum şi drepturile şi libertăţile cetăţenilor.

   (2) Ministerul Public īşi exercită atribuţiile prin procurori constituiţi īn parchete, īn condiţiile legii.

 

    ART. 131

   Statutul procurorilor

   (1) Procurorii īşi desfăşoară activitatea potrivit principiului legalităţii, al imparţialităţii şi al controlului ierarhic, sub autoritatea ministrului justiţiei.

   (2) Funcţia de procuror este incompatibilă cu orice altă funcţie publică sau privată, cu excepţia funcţiilor didactice din īnvăţămāntul superior.

   Secţiunea a 3-a

   Consiliul Superior al Magistraturii

 

    ART. 132

   Componenţa

   Consiliul Superior al Magistraturii este alcătuit din magistraţi aleşi, pentru o durată de 4 ani, de Camera Deputaţilor şi de Senat, īn şedinţa comună.

 

    ART. 133

   Atribuţii

   (1) Consiliul Superior al Magistraturii propune Preşedintelui Romāniei numirea īn funcţie a judecătorilor şi a procurorilor, cu excepţia celor stagiari, īn condiţiile legii. Īn acest caz, lucrările sunt prezidate, fără drept de vot, de ministrul justiţiei.

   (2) Consiliul Superior al Magistraturii īndeplineşte rolul de consiliu de disciplină al judecătorilor. Īn acest caz, lucrările sunt prezidate de preşedintele Curţii Supreme de Justiţie.

 

   TITLUL 4

   Economia şi finanţele publice

 

    ART. 134

   Economia

   (1) Economia Romāniei este economie de piaţă.

   (2) Statul trebuie să asigure:

   a) libertatea comerţului, protecţia concurenţei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie;

   b) protejarea intereselor naţionale īn activitatea economică, financiară şi valutară;

   c) stimularea cercetării ştiinţifice naţionale;

   d) exploatarea resurselor naturale, īn concordanţă cu interesul naţional;

   e) refacerea şi ocrotirea mediului īnconjurător, precum şi menţinerea echilibrului ecologic;

   f) crearea condiţiilor necesare pentru creşterea calităţii vieţii.

 

    ART. 135

   Proprietatea

   (1) Statul ocroteşte proprietatea.

   (2) Proprietatea este publică sau privată.

   (3) Proprietatea publică aparţine statului sau unităţilor administrativ-teritoriale.

   (4) Bogăţiile de orice natură ale subsolului, caile de comunicaţie, spaţiul aerian, apele cu potenţial energetic valorificabil şi acelea ce pot fi folosite īn interes public, plajele, marea teritorială, resursele naturale ale zonei economice şi ale platoului continental, precum şi alte bunuri stabilite de lege, fac obiectul exclusiv al proprietăţii publice.

   (5) Bunurile proprietate publică sunt inalienabile. Īn condiţiile legii, ele pot fi date īn administrare regiilor autonome ori instituţiilor publice sau pot fi concesionate ori īnchiriate.

   (6) Proprietatea privată este, īn condiţiile legii, inviolabilă.

 

    ART. 136

   Sistemul financiar

   (1) Formarea, administrarea, īntrebuinţarea şi controlul resurselor financiare ale statului, ale unităţilor administrativ-teritoriale şi ale instituţiilor publice sunt reglementate prin lege.

   (2) Moneda naţionala este leul, iar subdiviziunea acestuia, banul.

 

    ART. 137

   Bugetul public naţional

   (1) Bugetul public naţional cuprinde bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat şi bugetele locale ale comunelor, ale oraşelor şi ale judeţelor.

   (2) Guvernul elaborează anual proiectul bugetului de stat şi pe cel al asigurărilor sociale de stat, pe care le supune, separat, aprobării Parlamentului.

   (3) Dacă legea bugetului de stat şi legea bugetului asigurărilor sociale de stat nu au fost adoptate cu cel puţin 3 zile īnainte de expirarea exerciţiului bugetar, se aplică īn continuare bugetul de stat şi bugetul asigurărilor sociale de stat ale anului precedent, pānă la adoptarea noilor bugete.

   (4) Bugetele locale se elaborează, se aprobă şi se execută īn condiţiile legii.

   (5) Nici o cheltuială bugetară nu poate fi aprobată fără stabilirea sursei de finanţare.

 

    ART. 138

   Impozite, taxe

   (1) Impozitele, taxele şi orice alte venituri ale bugetului de stat şi ale bugetului asigurărilor sociale de stat se stabilesc numai prin lege.

   (2) Impozitele şi taxele locale se stabilesc de consiliile locale sau judeţene, īn limitele şi īn condiţiile legii.

 

    ART. 139

   Curtea de Conturi

   (1) Curtea de Conturi exercită controlul asupra modului de formare, de administrare şi de īntrebuinţare a resurselor financiare ale statului şi ale sectorului public. Īn condiţiile legii, Curtea exercită şi atribuţii jurisdicţionale.

   (2) Curtea de Conturi prezintă anual Parlamentului un raport asupra conturilor de gestiune ale bugetului public naţional din exerciţiul bugetar expirat, cuprinzānd şi neregulile constatate.

   (3) La cererea Camerei Deputaţilor sau a Senatului, Curtea de Conturi controlează modul de gestionare a resurselor publice şi raportează despre cele constatate.

   (4) Membrii Curţii de Conturi, numiţi de Parlament, sunt independenţi şi inamovibili, potrivit legii. Ei sunt supuşi incompatibilităţilor prevăzute de lege pentru judecători.

 

   TITLUL 5

   Curtea Constituţională

 

    ART. 140

   Structura

   (1) Curtea Constituţionala se compune din nouă judecători, numiţi pentru un mandat de 9 ani, care nu poate fi prelungit sau īnnoit.

   (2) Trei judecători sunt numiţi de Camera Deputaţilor, trei de Senat şi trei de Preşedintele Romāniei.

   (3) Judecătorii Curţii Constituţionale aleg, prin vot secret, preşedintele acesteia, pentru o perioadă de 3 ani.

   (4) Curtea Constituţională se īnnoieşte cu o treime din judecătorii ei, din 3 īn 3 ani, īn condiţiile prevăzute de legea organică a Curţii.

 

    ART. 141

   Condiţii pentru numire

   Judecătorii Curţii Constituţionale trebuie să aibă pregătire juridică superioară, īnaltă competenţă profesională şi o vechime de cel puţin 18 ani īn activitatea juridică sau īn īnvăţămāntul juridic superior.

 

    ART. 142

   Incompatibilităţi

   Funcţia de judecător al Curţii Constituţionale este incompatibilă cu oricare altă funcţie publică sau privată, cu excepţia funcţiilor didactice din īnvăţămāntul superior.

 

    ART. 143

   Independenţa şi inamovibilitatea

   Judecătorii Curţii Constituţionale sunt independenţi īn exercitarea mandatului lor şi inamovibili pe durata acestuia.

 

    ART. 144

   Atribuţii

   Curtea Constituţională are următoarele atribuţii:

   a) se pronunţă asupra constituţionalităţii legilor, īnainte de promulgarea acestora, la sesizarea Preşedintelui Romāniei, a unuia dintre preşedinţii celor două Camere, a Guvernului, a Curţii Supreme de Justiţie, a unui număr de cel puţin 50 de deputaţi sau de cel puţin 25 de senatori, precum şi, din oficiu, asupra iniţiativelor de revizuire a Constituţiei;

   b) se pronunţă asupra constituţionalităţii regulamentelor Parlamentului, la sesizarea unuia dintre preşedinţii celor două Camere, a unui grup parlamentar sau a unui număr de cel puţin 50 de deputaţi sau de cel puţin 25 de senatori;

   c) hotărăşte asupra excepţiilor ridicate īn faţa instanţelor judecătoreşti privind neconstituţionalitatea legilor şi a ordonanţelor;

   d) veghează la respectarea procedurii pentru alegerea Preşedintelui Romāniei şi confirmă rezultatele sufragiului;

   e) constată existenţa īmprejurărilor care justifică interimatul īn exercitarea funcţiei de Preşedinte al Romāniei şi comunică cele constatate Parlamentului şi Guvernului;

   f) da aviz consultativ pentru propunerea de suspendare din funcţie a Preşedintelui Romāniei;

   g) veghează la respectarea procedurii pentru organizarea şi desfăşurarea referendumului şi confirmă rezultatele acestuia;

   h) verifică īndeplinirea condiţiilor pentru exercitarea iniţiativei legislative de către cetăţeni;

i)                 hotărăşte asupra contestaţiilor care au ca obiect constituţionalitatea unui partid politic.

 

    ART. 145

   Deciziile Curţii Constituţionale

   (1) Īn cazurile de neconstituţionalitate constatate potrivit articolului 144 literele a) şi b), legea sau regulamentul se transmite spre reexaminare. Dacă legea este adoptată īn aceeaşi formă, cu o majoritate de cel puţin două treimi din numărul membrilor fiecărei Camere, obiecţia de neconstituţionalitate este īnlăturată, iar promulgarea devine obligatorie.

   (2) Deciziile Curţii Constituţionale sunt obligatorii şi au putere numai pentru viitor. Ele se publică īn Monitorul Oficial al Romāniei.

 

   TITLUL 6

   Revizuirea Constituţiei

 

 

    ART. 146

   Iniţiativa revizuirii

   (1) Revizuirea Constituţiei poate fi iniţiată de Preşedintele Romāniei la propunerea Guvernului, de cel puţin o pătrime din numărul deputaţilor sau al senatorilor, precum şi de cel puţin 500.000 de cetăţeni cu drept de vot.

   (2) Cetăţenii care iniţiază revizuirea Constituţiei trebuie să provină din cel puţin jumătate din judeţele ţării, iar in fiecare din aceste judeţe sau īn municipiul Bucureşti trebuie să fie īnregistrate cel puţin 20.000 de semnături īn sprijinul acestei iniţiative.

 

    ART. 147

   Procedura de revizuire

   (1) Proiectul sau propunerea de revizuire trebuie adoptată de Camera Deputaţilor şi de Senat, cu o majoritate de cel puţin două treimi din numărul membrilor fiecărei Camere.

   (2) Dacă prin procedura de mediere nu se ajunge la un acord, Camera Deputaţilor şi Senatul, īn şedinţă comună, hotărăsc cu votul a cel puţin trei pătrimi din numărul deputaţilor şi senatorilor.

   (3) Revizuirea este definitivă după aprobarea ei prin referendum, organizat īn cel mult 30 de zile de la data adoptării proiectului sau a propunerii de revizuire.

 

    ART. 148

   Limitele revizuirii

   (1) Dispoziţiile prezentei Constituţii privind caracterul naţional, independent, unitar şi indivizibil al statului romān, forma republicană de guvernămāt, integritatea teritoriului, independenţa justiţiei, pluralismul politic şi limba oficială nu pot forma obiectul revizuirii.

   (2) De asemenea, nici o revizuire nu poate fi făcută dacă are ca rezultat suprimarea drepturilor şi a libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor sau a garanţiilor acestora.

   (3) Constituţia nu poate fi revizuită pe durata stării de asediu sau a stării de urgenţă şi nici īn timp de război.

 

   TITLUL 7

   Dispoziţii finale şi tranzitorii

 

    ART. 149

   Intrarea īn vigoare

   Prezenta Constituţie intră īn vigoare la data aprobării ei prin referendum. La aceeaşi dată, Constituţia din 21 august 1965 este şi rămāne īn īntregime abrogată.

 

    ART. 150

   Conflictul temporal de legi

   (1) Legile şi toate celelalte acte normative rămān īn vigoare, īn măsura īn care ele nu contravin prezentei Constituţii.

   (2) Consiliul Legislativ, īn termen de 12 luni de la data intrării īn vigoare a legii sale de organizare, va examina conformitatea legislaţiei cu prezenta Constituţie şi va face Parlamentului sau, după caz, Guvernului, propuneri corespunzătoare.

 

    ART. 151

   Instituţiile existente

   (1) Instituţiile republicii, existente la data intrării īn vigoare a prezentei Constituţii, rămān īn funcţiune pānă la constituirea celor noi.

   (2) Noua Curte Supremă de Justiţie va fi numită, īn condiţiile legii, de Camera Deputaţilor şi de Senat, īn şedinţa comună, la propunerea Preşedintelui Romāniei, īn termen de 6 luni de la intrarea īn vigoare a prezentei Constituţii.

 

    ART. 152

   Instituţiile viitoare

   (1) Īn termen de 6 luni de la data intrării īn vigoare a Constituţiei, se īnfiinţează Curtea Constituţionala şi Curtea de Conturi.

   (2) Judecătorii primei Curţi Constituţionale sunt numiţi pentru o perioada de 3, de 6 şi, respectiv, de 9 ani. Preşedintele Romāniei, Camera Deputaţilor şi Senatul desemnează cāte un judecător pentru fiecare perioadă.

   Constituţia Romāniei a fost adoptată īn şedinţa Adunării Constituante din 21 noiembrie 1991, prin vot nominal, cu 414 voturi "pentru" şi 95 voturi "contra".

 

                 PREŞEDINŢII

 

            ADUNĂRII CONSTITUANTE

 

 

 

         academician ALEXANDRU BĪRLADEANU                  

                  MARŢIAN DAN

 

           -------------------------             

 

 

 

                      ADUNAREA CONSTITUANTA

 

 

 

                         PROCES-VERBAL

 

privind rezultatul votului exprimat de deputaţi şi senatori asupra proiectului de Constituţie a Romāniei, īncheiat astăzi 21 noiembrie 1991

   Comitetul Adunării Constituante a procedat la verificarea şi numărarea voturilor exprimate de către deputaţi şi senatori, prin apel nominal, asupra proiectului de Constituţie a Romāniei şi a constatat următoarele:

   1. Din numărul total de 510 deputaţi si senatori, ce compun Adunarea Constituantă, au răspuns la apelul nominal 476 parlamentari, din care:

          - 371 deputaţi

 

          - 105 senatori.

 

   Un număr de 20 deputaţi şi 13 senatori şi-au exprimat votul nominal prin corespondenţă, potrivit prevederilor art. 1 din Hotărārea Adunării Constituante nr. 3 din 13 noiembrie 1991 privind unele măsuri īn vederea adoptării Constituţiei Romāniei.

   Senatorul Karoly Kiraly nu a răspuns la apelul nominal şi nici nu şi-a exprimat votul prin corespondenţa, intrānd, astfel, sub incidenţa dispoziţiilor art. 2 din Hotărārea Adunării Constituante nr. 3 din 13 noiembrie 1991 privind unele măsuri īn vederea adoptării Constituţiei Romāniei.

   2. Din numărul voturilor exprimate rezulta ca 414 membri ai Adunării Constituante au votat pentru adoptarea Constituţiei, iar 95 membri ai Adunării Constituante au votat contra adoptării Constituţiei.

   3. Cei 414 deputaţi şi senatori, care au votat pentru adoptarea Constituţiei, reprezintă mai mult de două treimi din numărul total al membrilor Adunării Constituante.

   4. Ca urmare, Comitetul Adunării Constituante constată ca sunt īntrunite cerinţele art. 12 din Hotărārea Adunării Constituante nr. 1/1990 şi, ca atare, declară adoptată Constituţia Romāniei de către Adunarea Constituantă, īn şedinţa să din ziua de 21 noiembrie 1991.

 

 

                 COMITETUL ADUNĂRII CONSTITUANTE

 

 

 

              DEPUTAŢI                                  SENATORI

 

 

 

        Martian Dan                             Alexandru Bīrladeanu

 

        Marian Enache                           Radu Cāmpeanu

 

        Ionel Roman                             Oliviu Gherman

 

        Mircea Ionescu-Quintus          Vasile Mois

 

        Victor Cevdarie                         Karoly Kiraly

 

        Neculae Radu                            Iosif Dan

 

        Cazimir Ionescu                         Paul Jerbas

 

        Bogdan Pătraşcu                         Petre Jurcan

 

        Lazar Madaras                           Attila Verestoy

 

 

 

   Prezentul proces-verbal a fost semnat de toţi membrii Comitetului Adunării Constituante, cu excepţia domnului Karoly Kiraly